Cum ai descrie dimineaţa perfectă?
2. Dar seara perfectă?
3. Care sunt florile enervant de perfecte?
5.Totuşi care sunt preferatele tale?
6.De ce ţi-e teamă şi dor în acelaşi timp?
7. Care animal îţi dă senzaţia că eşti vampir?
8. Idealul feminin?
10. Ştiu că bărbatul perfect este însurat, actor, bătrân şi iluzie în acelaşi timp, de ce?
11. Cum îţi petreci timpul liber?
10+55+10+100
10+55+10+100 au murit. Sedusi de secolul XX, oameni au omorat alti oameni. Nu ar fi o practica noua, de cand lumea animalele au ucis oameni. Totusi de asta data brutele au fost inzestrate cu arme noi, sedusi si pacaliti ca au inteligenta, ca au ajuns si ei in staiul evolutiv de oameni.
Secolul XX a fost un experiment. Intr-una din numeroasele carti ale lui Oliver Lustig este prezentata o tanara insarcinata, inchisa in lagar. Toate detinutele comploteaza pentru venirea pe lume a copilului. Copilul se naste, SS-istii afla, si este facut, in ochii mamei sale, mancare pentru cainii care ii pazeau.
Bunicul meu imi povestea amintiri din gulagul rusesc. Nu se intrista cand vorbea, doar ca de cele mai multe ori nu mai puteai sa intelegi sirul cuvintelor lui pentru ca 80% dintre cele spuse erau in limba rusa. M-a fraptat mereu memoria cuvintelor lui. Abia peste cativa ani am inteles ca ceea ce mi se parea mie un sir de cuvinte bolborosite de un batran insemna ” am taiat copaci pe Volga, la -50 grade.”
La Pitesti, detinutii erau imparatsiti, in seara de Pasti, cu fecale. Monstruozitatea atingea acolo cote maxime. Oamenii de acolo erau reeducati.
Toate sunt particele din secolul XX. Un experiment. Atat de experiment incat de multe ori ascult, ma minunez, ma crucesc, holbez ochii si redevin naiva: “Sunt doar inchipuiri!”
Recenzie- Portocala mecanica
Titlu: Portocala mecanica
Autor: Anthony Burgess
Editura: Humanitas Fiction, colectia “Raftul Denisei”
An: 2007
Numar pagini: 204/ dimensiune 20x14
Pret: 22 lei
“Portocala mecanica” este o carte despre destin. E o exagerare sa spui ca este o carte a zilelor noastre, ca e o carte despre moravurile noii generatii. Este de fapt o postare a tanarului universal intr-un secol al argoului rusesc.
Principala calitatea a lui Alex este ca are gasca, iar el este chiar seful ei. Alex este un “derbedeu” de cartier catalogat astfel din cauza ca face “relele pamantului”, bea, fumeaza, ucide, vioelaza, in fine, indigneaza prin tot ce face, dar Alex este in cele din urma un copil.
Spuneam ca este o carte despre destin. Da. Portocala mecanica nu este o saga sau un bildugsroman. De fapt, actiunea se petrece de-a lungul catorva ani, putini, dar suficienti cat sa prezinte un destin. Alex, ” derbedeu de cartier”, tradat de gasca, ucide o baba drept urmare este prins si arestat. Alex- copilul este arestat.
Tocmai din aceasta infantilitatea ranceda i se naste ” mantuirea.” Personajul nostru face parte dintr-un program prin care criminalii devin pasnici, un fel de “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, a lui Ken Kesey.
Dupa lungi sedinte, Alex devin “bun”. Tot raul care ii excita nervii altadata acum ii provoaca rau din punct de vedere fizic. Alex este lasat in liberatate si, vrand ne-vrand incepe o lupta cu propriile lui placeri. In cele din urma Alex se maturizeaza si isi da seama ca, in viitor, ar putea avea un copil ca el, cu la fel de multe probleme.
Din punctul meu de vedere cartea este o alegorie a mitului pesterii- omul care vede doar cu spatele si trebuie sa isi inchipuie realitatea. Pe Alex nici nu l-am iubit, nici nu l-am urat. Este un personaj plat fara nimic iesit din comun, iar maturiazarea lui din final mi se pare hilara. Actiunea este inaltatoare, fostul puscarias realizeaza ca ar vrea un copil si o sotie si constientizeaza ca, poate si odrasla sa va ucide batrane si ca este neputincios in fata acestul tavalug. Totul este mascat, din pudicitate, parca, in argoul adolescent, spre savoarea cititorului.
P.S. Cei mai lenesi pot vedea filmul!
Titlu original: La Marche de l’Empereur
Genul: Documentar
Regia: Luc Jacquet
Scenariul: Luc Jacquet
Producatori:
Muzica:
Alex Wurman
Detalii tehnice: 85 min, Color
Data premierei in cinematografele din Romania: 23 Decembrie 2005
Filmul Calea Imparatului s-a aflat pe locul 15 in BOX OFFICE ROMANIA in saptamana 02 Ianuarie - 08 Ianuarie 2006
Gheţarii de acum au fost altădată păduri tropicale. Un eveniment inexplicabil a întors, cu milioane de ani în urmă, rostul lumii pe dos. Toate vieţuitoarele acelor pământuri au plecat spre locuri mai însorite… doar una a rămas, ceamai încăpăţânatăcu putinţă: pinguinul imperial.
„Ideea filmului a ieşit din nebunia frumoasă a unui om care care-a crezut în ce face: Luc Jacquet.” După mii de ore de filmat, după o expediţie de un an de zile si milioane de euro a ieşit un documentar copleşitor despre iubire şi voinţă.
Marşul împăratului este un film despre încăpăţânare, un film despre „omuleţii” de zăpadă, un film despre inimaginabil. Documentarul este un eseu spus uneori grav alteori alert. „Jocul” documentarului este făcut mai ales de poveştile pinguinilor spuse prin fraţii lor mai mari, oamenii.
Filmul curge lin, cronologic, este prezentată viaţa inguinilor maturi de la lungul drum parcurs până la locul de întâlnire până la perioada de împerechere
Sunetem propriile noastre autoritati
Suma este mai mare decat rezulta din simpla adunare a partilor. Forta unei echipe este descrisa de mai sus numitul efect sinergic. Internetul este un furnicar “muncit” de furnizorii de continut. De munca furnicutelor se bucura vizitatorii. Dupa dificila munca de copiere a continutului vizitatorii se intreaba daca acest continut postat cu generozitate de anonimi prezinta credibilitate. Asta fara ca cineva sa isi faca mustrari de constiinta sau sa intoarca internetul pe dos in aflarea autorului si a platirii drepturilor de autor.
Continutul disponibil pe internet este credibil. Continutul gasit pe internet prezinta siguranta pentru ca suma continutului furnizat este mai important si mai credibil decat simpla adunare a continutului toturor furnizorilor. De aceea rezultatul muncii in echipa este mult mai valoros si de importanta mai mare decat ceea ce ar putea posta un intrus sau zece. Pe internet suntem propriile noastre autoritati: dezvaluim din noi atat cat vrem sa oferim, aratam din noi atat cat vrem sa aratam. Totusi este foarte important sa constientizam aceasta problema a propriei identitati pentru ca in fond “avatarul” nostrum, imaginea nostra virtuala este cea pe care noi o alcatuim.
Avatar: cara-te Madonna!
Asa cum am spus anterior noi ne crem propriul avatar si imagine virtuala. Totusi ce se intampla cand numele tau este purtat de o alta persoana? Diferita radical de tine? Cum reactionezi cand la o simpla search-uire a numelui tau pe google vezi ca ai cont pe facebook sau pe hi5? Cum reactionezi cand sub numele tau scrie “ cara-te Madonna?”
Desigur nu esti tu, tu nu ai cont pe retele sociale si nici nu ai acelasi limbaj cu al duduitei care poarta ( oripilant) acelasi nume ca al tau. Totusi identitatea ta este validata de CNP-ul aparut generos pe listele de la caminul in care ai primit cazare. Tot pe google iti apar si poeziile pe care chipurile le scrii sub pseudonim ( frunzulica), iti apar unele dintre note ( probabil confidentiale si ele) si media cu care ai intrat la facultate. In concluzie, nu mai sunt o enigma! Daca vre-un tip mai putin dragut ar vrea sa stie despre tine te-ar gasi in C5, la CNP 28807xxxxxxx, cu pseudonimul Frunzulica!
Dupa cum am spus anterior, personal, cred ca nu este nevoie de o autoritate care sa controleze continutul de pe internet. Cu toate acestea internetul este privit de majoritatea oamenilor ca o sursa indoielnica de informare. Totusi new media sunt cele mai complexe surse de informare. Principalul motiv ar fi ca stirile de pe online inglobeaza toate canalele media: avem stiri scrise, avem filmulete dar si declaratii inregistrate. Poate ca asta ii ofera pe langa conplexitate si validitate.
Fiecare cu handicapul ei
Fiecare canal de comunicare are handicapul ei: televiziunii i se poate imputa superficialitatea imaginii,caracterul trecator, ziarelor caracterul ireparabil al informatiei iar radioului inconsistenta. Internetului i se poate imputa caracterul versatil, mereu schimbator. Internetul nu poate castiga statutul de factor de informare statornic.
O alta hiba a internetului o reprezinta publicitatea din ce in ce mai agresiva. Daca la tv posti schimba postul iar la ziare poti sari peste pagina cu reclame de internet de cele mai multe ori esti bombardat cu reclame de care nu poti sa scapi decat cu un click, doua sau trei. Nu sunt un fan al reclamelor pe net, de aceea in intreaga existenta de consummator online nu am gustat mai niciodata reclame. :D
visele sunt expresia unei culturi de masa. cultura de masa viseaza mereu, multe, continuu, intetit, fara oprire. viseaza de obicei in alb si negru…
Cărţile. Cinematograful. Ceainăriile. Trăsurile. Radioul. Spre surpinderea unora la târgurile de carte oameni flămânzi pleacă cu cărucioare pline cu cărţi. In weekend la Cinema City nu mai găseşti loc decât pe nedoritele rânduri din faţă. Ceainăria din Copou are de cele mai multe ori vizitatori romanici, cu plete lungi. Trăsura nu se mai plimbă prin oraş. Radio ascult în maşină. Cum vor arăta toate astea în 5 ani?
Viziunile apocaliptice fac furori, în general, viziunile apocaliptice ne aţâţă spiritul dramatic. Se pleacă de la premisa că noul va anihila vechiul. În timp apariţia radioului a trezit teama că ziarele vor dispărea. Mai târziu, televiziunea a pus sub semnul îndoileii viitorul radioului. Acum o forţă mult mai mare, pare că poate uni toate serviciile media tradiţionale: internetul.
Părerile sunt împărţite. Unii vorbesc despre dispariţia cărţilor, a cinematografiei şi nu în cele din urmă a ziarelor. Alţii spun că în câţiva ani ziarele vor fi un accesoriu vintage sau că vor fi mai puternice dacă se vor adapta asaltului declanşat de online. În final există şi cei care văd partea plină a paharului, adică cei care spun că se va da o bătălie pe conţinut, că piaţa va cerne şi va rămâne ce e mai bun.
În România, Cotidianul, Gardianul sau Ziua, cotidiene- simbol, au dispărut de pe piaţa media, în decurs de numai câteva luni. Peisajul este la fel de gri pe întreg mapamondul. Totuşi vina cea mare nu o poartă mediul online ci mult strigata criză. Ei bine, acest peisaj nou, mult mai aspru, impune adaptare. Unele redacţii şi-au redus numărul de angajaţi, altele au micşorat salariile sau nu au publicat decât în ediţie online. Mai există şi atipicul caz Adevărul care continuă să investească bani.
“Viitorul lor este să îmbrăţişeze pe deplin online”
În decurs de câţiva ani numărul consumatorilor de media online a crescut de 4- 5 ori Asta în condiţiile în care publicul ţintă mass media tradiţionale sunt tinerii cu vârstă peste 21 de ani. Or, vin generaţiile mai tinere, generaţii care s-au dezvoltat odată cu internetul care este principala lor sursa de distracţie şi informare. Şi aceştia trebuie luaţi în calcul.
Fiecare canal media are atuurile şi dezavantajele ei. De exemplu avantajele online-ului sunt stratificarea informaţiei, implicarea cititorilor şi gratuitatea. Mai mult chiar, a apărut acest nou tip de jurnalism făcut de neiniţiaţi, de oamenii de rând. Nostalgicii însă vor vorbi de mirosul articolelor proaspăt scoase la tipografie şi de posibilitatea de refelecţie pe care ţi-o dă bucată de hârtie ţinută in mâini
Argumentul gratuităţii şi al facilităţii par să crediteze, până în prezent, părerile care vorbesc de sfârşitul mediei tradiţionale. Există mulţi factori care contrazic această teoremă. “Noi nu susţinem că ziarele şi revistele vor muri de fapt, dar numai în viitorul lor este să îmbrăţişeze pe deplin online pentru a îmbogăţi brandul lor”. These were the words of Guy Phillipson, CEO, Internet Advertising Bureau, proposing the motion, ‘The only future for print media is online’ at the Debating Group debate on 7 July 2008 at the House of Commons. The debate was sponsored by the International Advertising Association – UK Chapter and chaired by Austin Mitchell, MP for Great Grimsby and President of the Debating Group. Acestea au fost cuvintele lui Guy Phillipson, Director General, Internet Advertising Bureau.
Un alt argument invocat deseori este bugetul insuficient. Publicitarii sunt desigur interesaţi să îşi promoveze firmele şi pe internet însă mediul online se confruntă cu reale probleme de determinare a publicului ţintă. Publicitarii nu au, momentan, posibilitţi reale de măsurare a caracteristicilor socio-demografice a celor care vizitează un oarecare site. Nu putem ignora, desigura, varianta unor site-uri de publicaţii de nişă. Publicul ţintă va fi mult mai uşor de stabilit în cazul unui site de cosmetice.
Înflorirea fotojurnalismului
Expansiunea internetului a favorizat dezvoltarea fotojurnalismului, o specie a jurnalismului neglijată în media tradiţionale. La ora actuală cele mai multe publicaţii au rubrică multimedia în care sunt incluse, pe lângă filmuleţe, şi galerii foto. Aş putea spune chiar că viitorul aparţine fotojurnalismului. Aşa cum partea cea mai importantă a unui ziar sunt editoriale foto-jurnalele vor avea rolul de mesager al vocilor redacţiei. De exemplu, revista National Geographic, are pe internet o galerie impresionată de imagini, pentru fiecare subiect în parte. De aceea mizez pe fotojurnalism.
Este ştiut că 11 spetembrie a fost momentul de apariţie al jurnalismului cetăţenesc. Expansiunea blogurilor a fost determinată de tragicul 9/11. De atunci zeci de oameni se metamorfozează în jurnalişti. Media tradiţionale s-au adaptat. Antena 1 chiar, are rubrica fii observator, rubrică de încurajare a jurnalismului cetăţenesc.
Pesimiştii prevăd dispariţia ziarelor, optimiştii lasă lucrurile să curgă de la sine iar realiştii sunt de părere că cea mai bună soluţie este adaptarea. Realiştii vorbesc despre invenţii anvangardiste care ar putea revoluţiona ziarele pe hârtie. Este vorba despre apariţia unui nou tip de ziar care să încorporeze toate funcţiile internetului astfel încât să pună la dispoziţia cititorilor galerie multimedia sau posibilitatea de implicare în demersul jurnalistic.
Mobile Tv& Online Tv
În schimb televiziunea nu se va adapta fără să îşi schimbe proiectul grafic. Momentan alternativele televiziunii clasice, prin cablu, sunt televiziunea prin internet şi mobile tv. Personal, cred că televiziunea prin mobil nu este o alternativă permanentă. Spun asta din cauză că televiziunea prin mobil nu este folosită decât în anumite circumstanţe. În avion de plidă sau în alte mijloace de transport poţi urmări postul tv preferat prin mobil.
Tehnologia a făcut demersuri, s-a adaptat, oamenii sunt încă retincienţi la aceste posibilităţi avangardiste. Vizionarea unei emisiune tv pe un ecaran de câţiva centimetri este foarte puţin practică, foarte greoaie iar calitatea imaginii este slabă. În plus sunt zone în care conexiunea la internet este proastă sau chiar deloc iar acest fapt face navigarea greoaie sau imposibilă.
Tot mai mulţi oameni urmăresc însă emisiuni tv prin internet. Facilitatea e că poţi vedea emisiunea preferată în timp ce vorbeşti pe messenger cu un prieten sau citeşti ceva pe un alt site. Calitatea imaginii este însă, la fel ca în cazul televiziunii pe mobil, puţin calitativă, în comparaţie cu televiziunea clasică. În România mai toate posturile de televiziune transmit pe internet, o modalitate ideala pentru a-i ţine la curent cu noutăţile pe românii din diaspora. Am văzut că modalitatea de vizionare pe net nu este foarte comodă. Cea mai nouă găselniţă în acest domeniu este însă Internet Protocol Television (IPTV).
Internet Protocol Television
Te poti conecta la IPTV si in Romania, cel mai puternic furnizor al acestui serviciu fiind iNES. De ce ai face tranzitia de la cablul TV clasic la IPTV? In primul rand de dragul interactivitatii. Daca ai pierdut stirile de la ora 20.00, le poti totusi vedea pentru ca au fost in prealabil inregistrate. La fel poti proceda si in cazul filmului preferat. si pentru ca vorbim de filme, sa spunem ca IPTV permite serviciul de Video on Demand (VOD). Cu alte cuvinte, poti comanda prin telecomanda filmul pe care vrei sa-l urmaresti intr-un anumit moment. Practic, inchiriezi un film fara sa faci vreun efort. Bineinteles, vei plati in plus la abonament pentru moftul acesta. (http://www.descopera.ro/lumea-digitala/3489673-viitorul-televiziunii)
Pe lângă acesata principala problemă a internetului este lipsa feed-back-ului. Există desigur numeroase încercări şi în acest sens. Chiar în Italia s-a încercat un experiment de acest gen. Se preconizează că televiziunea viitorului va perminte intervenţia telespectatorlui în timp real, că acesta va putea să îşi spună părerea în legătură cu un invitat anume şi chiar il va putea scoate din emisie dacă nu îi va fi pe plac.
Viitorul va fi 3D
Tehnologia evoluează cu paşi rapizi. Televiziunea 3D este cea mai la modă. Problema este că tehnologia 3D este foarte scumnpă. Perspectivele sunt pe tentante pentru consumatori. Tehologia 3D este însă foarte scumpă de aceea mulţi specialişti cred că vor mai trece mulţi ani până când tridimensionalul va fi o tehologie folosită în masă. Până atunci rămâne doar o perspectivă inovatoare.
Modelul standard de televiziune şi-a fidelizat publicul prin transmiterea la ore fixe a jurnalelor de ştiri, de exemplu. La ora 17.00 vezi stirile de la ProTv iar la ora 19.00 buletinele principale. Ce faci însă dacă se întâmplă să nu fii la ora 19.00 în faţa televizorului. Mai mult ca sigur nu poţi da back. Internetul oferă acest avantaj. Poţi asculta jurnalul de la ora 19.00 a doua zi la ora 19.00 sau poţi vedea emisiuni care au fost difuzate cu câţiva ani în urmă însă mult mai facilă. De aceea în viitor se preconizează apariţia unei telecomenzi care să poată fi folosită pentru internet. “Pentru a rezolva aceasta problema, producatorii de electronice incearca sa creeze o telecomanda care sa preia si functiile mausului. Un exemplu de urmat este controlerul consolei de jocuri video Wii, care traduce miscarile mainii in comenzi pentru jocul cu care interactioneaza utilizatorul.” ( www.cotidianul.ro)
Dispariţia posturilor generaliste
Emisiunea Happy hour transmite, după încheierea spaţiului de emisie pe postul Pro Tv, live, pe internet. Invitaţii îşi continuă discuţiile pe net, iar oaspeţii de onoare rămân până la final, şi pentru trnsmisiunea pe internet.
La nivel editorial internetul va duce, în câţiva ani, la dispariţia posturilor generaliste de televiziune. Televiziunile de nişă vor fi cele profitabile. Omul de rând nu va mai dispune de foarte mult timp lober, de aceea va urmări exact postul tv care îl interesează. Nişarea posturilor va fi utilă ca şi în cazul presei scrise, publicitarilor, care vor şti exact ce şi cui să dea. Astfel televiziunile pentru copii vor crea creier uman disponibil pentru firmele de jucării.
Marinciu Andreea
Anul III, DJSC
Nu mai am timp să mă gândesc ce vreau. De aia nu vreau nimic. Nu am timp să-mi gândesc alegerile, să-mi verific simţurile. Sunt un robot care ingurgitează la întâplare ca să poată să trăiască.
Nu am nici măcar viciul fumatului ca să stau la o ţigară de vorbă cu mine, să mă relaxez şi să-mi pun întrebări. Nu am timp să mă gîndesc şa alegerile mele, nu am oricum alegeri. Nu aleg nimic decât să trăiesc ca un roboţel fricos.
Nu am timp să-mi pun limite, să vă judec, să port un monolog, să îmi mângâi pielea la duş, să mă (re)cunosc.
Vă salută un robotzel 3D!
Victor brauner este un pictor roman cu o poveste impresionanta ca si curentul din care face parte.
